Rezumat :
În dicționar, stilul este considerat pe 4 niveluri:
- Modul de exprimare a gândurilor cuiva.
- Setul de caracteristici ale unei opere de artă a unei epoci (stil corintian, baroc... stil renascentist, al doilea imperiu...)
- Lingvistică: nivelul limbajului, al unui text (literar, enunț...)
- Mod de a te comporta, stil de viață, generație.
Când vorbim despre stilul unui ceainic, acesta poate fi considerat același în toate aceste forme.
- Modul de exprimare a gândului: un ceainic poate evoca un sentiment, o amintire, o emoție care îi conferă stilul pe care i-l atribuim prin acest filtru. Poate fi romantic, retro, distractiv, prea mic, prea mare (în funcție de cum te simți când îl vezi, când îl folosești), judecata este parțial subiectivă deoarece este influențată de gust și sentiment.
- Setul de caracteristici ale unei opere de artă a unei epoci. Aici știm că va fi rar, dacă nu zero, să avem o lucrare de epocă, dar putem vorbi despre stil pentru a ne referi la el: Un ceainic vintage înseamnă un stil „de modă veche” sau clasic în general din anii 1930 -1970. Un retro se va referi mai degrabă la unul care aparține trecutului, primei jumătate a secolului XX. Art Deco se va referi la anii 1910-1920 (simetrie, forme suprapuse, linii complexe, curbe aerodinamice, aur, argint, rafinament). Stilul va evoca baroc atunci când conceptul este de a surprinde, de a mișca: ornamente excentrice, bizare, libere și neașteptate. Contrastă și joacă-te cu lumina. Rococo este un stil supraîncărcat, frivol, cu forme și teme care gâdilă simțurile, originea lui este baroc. Și apoi stilul kitsch se caracterizează prin dorința de a abate de la elementele învechite, vezi prost gust. Stilul tradițional este ceea ce a trecut în uzul unei culturi, unde există tradiție, există o referință culturală (chineză, japoneză, europeană, occidentală, americană...) Dar, din nou, referința este subiectivă, se bazează mai presus de toate asupra ideii și reprezentării pe care le avem despre o astfel de tradiție culturală, dacă nu ne interesează chiar direct.
- Lingvistică: descrierea va fi fie jucăușă, fie laborioasă, fie evazivă, fie tehnică...
- Stil de viață: acesta este poate cel mai interesant, ne place să fim în familie? Cu prietenii ? Sau să fii singur? Ne place să avem tot ce ne trebuie peste tot sau doar acasă după muncă? Ne place ceaiul parfumat sau oricare? Este o ceremonie pentru noi, sau este doar un moment automat între două acțiuni? Căutăm practicul, sau ne plac lucrurile frumoase, rafinatele? Sau cel autentic, rustic? Atât de multe întrebări pe care ți le poți pune atunci când alegi un ceainic. Sau cel puțin când ne-am hotărât să alegem un ceainic în loc să-l ducem la un supermarket și să ne spunem că oricum va face smecheria.
Stilul este subiectiv, fiecare își pune conotația, judecata de valoare. Stilul nu este o stare de încredere și definitivă, științifică, este doar o altă informație care ne permite să ne poziționăm în reprezentările noastre. A avea stil nu înseamnă a fi banal, este a provoca, a provoca întrebări.